Răsară peste timp iubire
În porţi de inimi de cleştar,
Tot ce avem în nemurire
Trimitem într-un loc de jar.
Ascultă omule la ceruri,
Pe bolta ulmilor de nea…
Se lasă-n jos lumina-n muguri
Venind iertarea să îţi dea.
Pe părţile de trup cuprinsă
Stă necredinţa-n strai de gală,
Îţi ţine inima închisă
Şi-n mintea ta pune rafală.
Sunet de jale scoţi din suflet
Cântări ale ochilor rouă,
Buzele-ţi dau ascunsul urlet
Iar pe-al tău cer tună şi plouă.
Sortiţi nebănuitei grindini,
Avem acum ce am ales…
La vremea când sătuli şi plini
Nu ne-am gândit şi la cules.
Avem în două mici hotare
O veşnicie de comori…!
Dar ai să ştii tu care-i oare,
Hotaru-n care n-ai să mori?
Lasă-ţi chemarea să te-atingă
Cu a ei taină împlinită,
Nicicând viaţa n-o să se stingă
Iar veşnicia ţi-e sortită.