1. A venit Lumina în întuneric,
Chiar Domnul Isus Dumnezeu S–a–ntrupat!
Şi–a coborât jos la noi, a venit, a venit,
Aşa cum profeţii cu secole–n urmă au prevestit.
A venit Lumina în întuneric,
Umil, într–o iesle săracă din Betleem S–a născut,
Jos pe paie într–un staul,
Căci numai acolo Maria şi Iosif loc au găsit.

R: Dar El era Stăpânul Universului,
Acel ce dă viaţă şi tot ce există I se–nchină.
A renunţat la gloria din ceruri,
Picioarele–I sfinte să calce
Prin praful acestei lumi.
De ce? Fiindcă ne–a iubit.
A venit Lumina în întuneric,
Chiar Domnul Isus S–a–ntrupat
Și–a coborât jos la noi!
Şi–n neagra noapte, doar păstorii
Şi cei trei magi în faţa Luminii s–au închinat.

2. A venit Lumina în întuneric,
Temutul Irod, pentr–o vreme s–a–nfricoşat
de Isus
Şi–a căutat să omoare
Mica Lumină ce în Betleem a răsărit.
A venit Lumina în întuneric,
Viaţă curată şi fără păcat,
A trăit pe pământ plin de pace şi blândeţe,
Pe cei păcătoşi cu Tatăl din ceruri i–a împăcat.

3. A venit Lumina în întuneric,
Dar răul din lume a vrut
Să distrugă Lumina, pe Isus.
Fără milă, plin de ură, ca şi pe–un tâlhar,
Pe dealul Golgotei L–au răstignit.
Dar El era Stăpânul Universului,
Acel ce dă viaţa, iar prin moartea Sa,
Tot omul s–aleagă ce vrea:
Întunericul sau Lumina.