Oamenii cei sfinți în lume
Autor: Augustin Tecar
Album: De la omenie la înțelepciune
Categorie: Diverse
Oamenii cei sfinți în lume
Au fost cei mai mulți săraci.
Bogăția greu te lasă
Să chemi săracii la masă,
Voia Domnului s-o faci,
Și pe cei sărmani să-mbraci.

Omu-i trecător, dar fapta
Omeniei lui rămâne,
Chiar când cel care-o primește
Nu-i smerit, nu mulțumește,
Nu-i un om, ci este-un câine
Ce te mușcă, nu se-abține.

Omul rău vrea să-și arate
Felul lui cel rău oricui.
El e plin de răutate,
Cât de bine să se poarte
Cineva ‘naintea lui.
El e fiul diavolului.

Cât de bine e-ncălzită
Apa, iarăși se răcește.
Cu omul rău, orice i-ai face,
Nu ajungi cu el la pace.
Deloc nu se mulțumește
Și întruna tot cârtește.

În necaz ori fericire,
Pe senin ori pe furtună,
Cei răi sunt așa din fire,
Greu ajung la mântuire.
Firea celor buni e bună,
Ei luptă pentru cunună.
Amin. (Sâmbătă, 17 octombrie 2020)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/259909/oamenii-cei-sfinti-in-lume