Furtunile vieții
Autor: Doru Satmarean
Album: Poezii
Categorie: Diverse
În viața noastră trecem prin furtuni mereu
Dar trebuie să înțelegem orice furtună trece
Nici o furtună nu ține veșnic și are sfârșitul său
Chiar de credem că-s cele mai lungi și grele.
Fiecare crede asta când trece prin furtună
Că a lui e cea mai grea, că numai la el tună
Furtunile vin nedorite nu le putem programa
Nu suntem întrebați dacă le vrem sau ba.
Dar puțini rezită-n furtună să nu se scufunde
Până când salvatorul Hristos la ei va ajunge
Așa a fost Petru cu cei ce erau cu el în barcă
Strigând la Domnul: suntem în pericol nu-ți pasă?
Hristos a stat liniștit, dormind avea timpul Lui
Azi de ești în furtună așteaptă timpul Domnului
Nu te impacienta ci cu credință cere-i ajutorul
Și vine la timp să potolească furtuna și vântul.
De multe ori am vrea noi să liniștim furtuna
Dar ea e stârnită de Dumnezeu, nu încerca
Chiar dacă suntem în pericol de scufundare
Să ne rugă să vină Domnul să aducă salvare.
Să reziști în furtună este o luptă de purtat
Dar n-ai voie să abandonezi și de ești refuzat
Poate Isus te refuză ca pe femeia cananeancă
De trei ori, nu renunța roagă-te și Isus lucrează.
Cu toți trecem prin furtună este cuvântul spus
Furtunile-s necazurile vieții, Domnul le-a prezis
Care n-am trecut vom trece fiecare în vreun fel
Ne pasc atâtea necazuri dar salvarea-i la El.
Dar ce scop are Dumnezeu cu noi în furtună?
Pentru ce ne îngăduie? El nu vrea să ne distrugă
Domnul doar suflă și se stârnește mare furtună
Ca la Iona când din fața Domnului a vrut să fugă.
Pocăința și sfințirea noastră Dumnezeu vrea
Și pentru asta uneori e nevoie să vină furtuna
O boală, un copil neascultător sunt unele din ele
Bogăția și comoditatea nu pocăiesc, duc la rele.
Furtunile-s mesaje de la Domnul că ne iubește
Că ne vrea mântuiți și prin furtuni ne vestește. .
Când am luat-o în direcție greșită El intervine
Ca să ne schimbe direcția, ne îndreaptă pe cale.
Dar furtuna vine și când suntem bine pe cale
Când Domnul vrea să ne pună la încercare
Când credința noastră trebuie uneori încercată
Domnul îngăduie furtuna, dovedim noi credință?
Uneori ne luptăm cu furtuna dar n-o biruim
Și barca vieții nu mai putem s-o stăpânim
N-o mai putem controla cum vrem ci cum vrea
Se îndreptă unde vrea Domnul undeva pe Malta.
Domnul vrea să ajungem undeva ca Pavel
Ce trebuia să ajungă la Roma, așa și cei cu el
Dar Domnul avea o lucrare la Malta de făcut
Și corabia în furtună unde a vrut El s-a oprit.
Așa și în ceața noastră frați și surori se-ntâmplă
Când Domnul are de lucru cu noi ne îndreaptă
Dacă suntem împotrivitori stârnește furtuna
Și barca vieții se oprește unde El are lucrarea.
Poate n-ai fi mers niciodată în aceea lucrare
Dar furtuna stârnită te-a dus în acea direcție
Porunca ucenicilor a fost să meargă în lume
Dar ei au stat la Ierusalim și o duceau bine.
Dar a veni prigoana, furtună de Isus stârnită
Și-atunci ucenici au împlinit porunca primită
Au fugit care încotro de prigoană în lume
Și-au vestit evanghelia peste tot la omenire.
Domnul folosește furtuna, vântul și necazul
Să ne ducă unde este lucrarea și planul
Și-atunci diavolul lucrează bine în neascultare. .
Dacă îndărătnicia noastră porunca necinstește.
Ajungem să-i mulțumim lui Dumnezeu de furtună
Când vedem unde ne-a dus ea, în lucrarea vrută
Ce-avut Domnul de lucru cu noi ne minunăm
Și mulțumim pentru furtună, Doamne te lăudăm.
Gândiți-vă la Iosif, a vrut el să ajungă în Egipt?
Domnul avea de salvat o națiune prin el, a gândit?
Dar Domnul prin frați lui a avut grijă s-ajungă
Ca tocmai pe ei și familiile lor să-i salveze odată.
S-ajungă prim-ministru în Egipt nu și-a propus
Și drumul lui până sus prin pericol și temnițe a dus
El n-a fost vinovat de toate cele... dar planul Lui
A fost pe-acolo, greu de înțeles lucrarea Domnului!
Un păcătos sau mai mulți poate așteaptă vestea,
Să audă evanghelia și să-și predea Lui viața. .
O lucrare cum avea Domnul cu Pavel pe Malta
Cum multe a mai făcut de atunci în toată lumea.
Creștinului îi face mai bine furtuna ca vremea bună
La mântuirea lui mai mult decât orice îl ajută
Nu ne place dar în furtună pocăința se crește
Și ne apropiem mai mult de Domnul în ascultare.
De multe ori în furtună Domnul tace și asistă
Cum ne comportăm ca credincioși în furtună
În furtună se vede credința dacă în el există,
Ajunge biruitor Creștinul la mal sau se scufundă.
În biserică la cântare și predică nu se vede credința
Nici când îți merg toate bine fără griji și neputința,
Dar când ești în furtuna se vede câtă-i credința
Grăuntele de muștar poate fi enorm pe lângă ea.
Unii credincioși strălucesc ca briliantele în furtună
Prin rezistența și răbdarea de care dau dovadă
Furtuna are frumusețile ei, Domnul își întinde mâna
Și când e furtuna mai grea Vine și dă izbândă.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/260264/furtunile-vietii