1. Credincioșia Ta o cânt,
o, Dumnezeul meu cel Mare,
în orice vreme pe pământ
c-o proaspătă înflăcărare.

R: Din Tine dă-mi mereu,
slăvite Dumnezeu,
/: puteri și foc să cânt :/
credincioșia Ta, mai sfânt,
s-o cânt pe-acest pământ!

2. Credincioșia Ta, mai sus
o-nalț cu tot ce am întruna,
prin ea tot harul mi-ai adus,
și-mi pregătești pe veci cununa.

3. Credincioșia Ta, deplin
zidește chipul Tău în mine,
ca Ție-apoi să mă închin
în Duh - așa cum se cuvine.

4. Credincioșia Ta mi-e tot:
și azi și mâini și-n veșnicie.
Cât sunt, cât știu, cât am, cât pot
Îți cânt cu foc: Mărire Ție!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 219.