Cum cerbul se-adapă din ape cristaline
Autor: Felicia Damian
Album: Reflexiile Humei
Categorie: Diverse
1. Cum cerbul se-adapă din ape cristaline,
Tot așa sufletu-mi se-adapă din Tine,
Cum cerbul dorește izvoarele limpezi,
Tot așa te doresc, Doamne, zi de zi.
R: Înaintea Ta, Doamne, genunchiu-mi se-apleacă,
Și toată suflarea se-nchină-n fața Ta,
Tu ești apa vieții, un râu ce nu seacă,
Ești Calea, Adevărul și Viața.
2. Cum pruncul dorește mângâierea mamei,
Tot așa sufletu-mi vrea mângâierea Ta,
În clipa durerii și-n ziua-ncercării,
Izbăvire îți cer nu mă lăsa.
3. Cum străjerul veghează și-așteaptă lumina,
Tot așa te aștept să vii, Isus,
Ajută-ne, Doamne, să fim treji întruna,
Până-n ziua când ne vei duce sus.
4. Cum stoluri de păsări străbat orizontul,
Tot așa străbătea-vom cerurile,
Trăi-vom cu Isus, lăsa-vom pământul,
Răscumpărații cânta-vom glorie.
5. Dorim mântuirea, ne-așteaptă veșnicia,
Cu Tine, o, Doamne, să fim pururea,
Ne spală Tu haina, ne scutură zgura,
Cu toții să strigăm: Maranata!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/cantece/260627/cum-cerbul-se-adapa-din-ape-cristaline