Tu m-ai iubit de la-nceput, știu bine!
(Nu începutul timpului final...
Ci din Eden, din stările divine,
Când m-ai creat născându-mă din Tine)
Și mi-ai deschis al cerului portal!

Prin vămile prea tristelor istorii
Ți-am renegat iubirea și-am uitat
Că tot ce vrei e să răspund chemării...
Dar m-am pierdut în clipa disipării,
Într-un sfârșit de veacuri, vinovat!

Și dintr-un ieri ce-ncorpora milenii,
Răpus de-atât de multe-nsingurări,
Mă-ndrept spre azi! Posibil la vecernii
Să te-ntâlnesc în mine, -n cursul vremii,
Prea obosit de-atâtea căutări!

Iubindu-te, să-mi rezidești ruina,
Edenica lumină să o-aprinzi!
Rămâi aici, cu mine, totdeauna,
În mâna Ta să-mi fie veșnic mâna
Și-n dragostea-Ți, etern, să mă cuprinzi!

Să nu mai fim îndepărtați prin veacuri...
Acum, că te-am găsit, nu te mai las!
Chiar în belșug, în sărăcie, lipsuri,
Eu îți voi fi și tu-mi vei fi alături
În contopirea veșnicului ceas!