AURUL nu-i hrană tare,
nici furaj nu-i pentru porci,
Nu se-aruncă-n troaca lumii
ca gunoiu-n tomberoane,
Nu-l poți face balamale
pentru uși sau pentru porți
Care duc spre nemurirea
cărnii prinse pe ciolane.

AURUL nu-i termometru
de luat temperatura
Celor morți printre poeme,
încălziți de câte-un geniu
Ce le șterge epitaful
și le-ndreaptă scriitura
Murmurând în barbă versul:
„mort de ciumă în mileniu”

AURUL nu-l vezi pe hamuri
la măgari sau la mârțoage,
E podoabă-mpărătească
pentru regi și pentru miri,
(Nu vorbesc de regii lumii
sau de-asinul care rage
Ci de cei cu suflet nobil,
ne-nșelați de amăgiri).

AURUL e bogăția
ce v-o las când o să plec,
Mi-a fost dat aici ca zestre
când m-am cununat cu trupul,
Doar inelul de logodnă-l
voi lua să pot să trec
De hotarele luminii,
ca să-mbrățișez văzduhul!