Sunetul trâmbiței

15. Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței, care umblă în lumina feței Tale, Doamne! Psalmi 89

Turmele se adună, păstorii, obosiți,
Haina nopții se -ntinde peste cei trudiți,
Sufletul, flămând, privește spre infinit,
Și își așteaptă hrana, un nou Răsărit.

"Și cum se reînnoiește haina credinței,
Ce  hrană dorește sufletul ființei?"
Mă întreabă o mică  privighetoare,
Ce cântă despre iubire și soare.

-Există în lume un sunet glorios,
Anunță bucurie, pace în Cristos,
De auzi tu  o dată glasul trâmbiței,
Capeți  Lumină, și aripa credinței.

Când sună trâmbița, soarele răsare,
Pruncul în Iesle, ca o  rază de soare,
Eu capăt  speranță, pace, bucurie,
Și urc pe munte, nu ramân pe câmpie.

Să tăceți, cascade, și voi, privighetori,
Să  aud trâmbița din tara zorilor,
Să răsune Valea  de sunet glorios,
Să afle lumea toată că s-a născut Cristos!

Turmele se adună, păstorii, fericiți,
Lumina îi cuprinde pe cei  mântuiți,
Sufletul, hrănit, privește spre infinit,
L -a primit pe Isus, un nou Răsărit.