Cerințele vieții răstignite -2-
Autor: A. W. Tozer
Album: Viața răstignită
Categorie: Meditatii

   PREDAREA

   Ascultarea deplină a celor trei tineri evrei față de Dumnezeu i-a adus într-un loc de predare absolută față de iminenta situație. Nu ne place să vorbim despre asta. Vrem să spunem că Dumnezeu ne scapă din situații grele, așa încât să putem spune: SLAVĂ DOMNULUI, EL M-A SALVAT! Dar predarea nu înseamnă nimic de acest fel.

   Esența predării este să te dai la o parte din drum pentru ca Dumnezeu să poată face ceea ce vrea să facă.

    Atât de des suntem într-o poziție în care Dumnezeu nu-Și poate face lucrarea. Apoi stăm și ne întrebăm de ce nu se întâmplă nimic. Nu se întâmplă nimic pentru că stăm îndărătnici față de Dumnezeu prin faptul că refuzăm să ne predăm situației iminente.

   Nabucodonosor a fost destul de amabil ca să le ofere celor trei tineri evrei ocazia de a-și reconsidera poziția. În definitiv, filozofia lumii este că trebuie să dai un pic ca să primești un pic. El a încercat să le ușureze situația. În domeniul natural, se aflau într-o poziție în care credința față de Nabucodonosor le-ar fi fost de mare folos pentru a ajuta poporul Israelului. Prețul nu ar fi fost decât un mic compromis pe ici, pe colo. Așa merg lucrurile în lume, dar nu așa merg în Împărăția lui Dumnezeu.

   Un lucru pe care l-au înțeles cei trei tineri evrei a fost cine este conducătorul suprem al acestei lumi. Nabucodonosor se credea așa de grozav, dar el nu constituia o amenințare pentru acești evrei a căror credință și loialitate erau numai și numai față de Dumnezeu. Unii ar vrea să credem că dacă ne predăm unei situații ne purtăm cu lașitate. Singurul care ar crede această filozofie este unul care nu cunoaște căile lui Dumnezeu. Deși este adevărat că există momente în care trebuie să ținem piept unei anumite situații sau probleme - când respingerea situației este la ordinea zilei- nu trebuie să confundăm niciodată asta cu ocazia de a ne preda în așa fel încât să ne dăm la o parte din calea lui Dumnezeu și să Îi permitem să facă în noi ceea ce vrea să facă prin noi.

   Cuptorul reprezenta cel mai rău lucru pe care îl putea face lumea. De fapt, Nabucodonosor a fost așa de furios pe acești evrei încât a poruncit ca cuptorul să fie încins de șapte ori mai tare ca înainte. Apoi a poruncit să fie legați și aruncați în cuptorul încins. Când Șadrac, Meșac și Abed-Nego s-au predat flăcărilor din acel cuptor, au pășit terenul lui Dumnezeu.

   Observ cu mare satisfacție că oamenii lui Nabucodonosor care fusesră însărcinați să arunce pe evrei în cuptorul încins au fost singurii mistuiți de foc. De fapt, singurele lucruri consumate de foc au fost oamenii lui Nabucodonosor și legăturile tinerilor evrei. Ceea ce a a fost a lumii, Nabocodonosor și legăturile, a fost mistuit complet de flăcările din cuptor. Dar NIMIC DE-AL LUI DUMNEZEU NU A FOST VĂTĂMAT!

   Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se pârliseră, hainele le rămăsese neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. -Dan. 3.27-

   Nu văd de ce are lumea vreo atracție pentru cineva. Oricine poate citi ceva despre istorie și va înțelege că lumea distruge întotdeauna ce-i al ei. Iosua a înțeles acest lucru când le-a spus israeliților:

   Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului. - Ios. 24.15-

   Dacă vreți să-l urmați pe dumnezeul acestui veac, a spus Iosua, n-aveți decât. Dar, așa cum a mărturisit cu multă încredere, el și casa lui vor sluji Domnului. A înțeles că lumea se întoarce întotdeauna împotriva alor săi.

   Oamenii lui Nabucodonosor au fost distruși pentru că cei trei tineri evrei L-au ascultat pe Dumnezeu și s-au predat cuptorului. Cum să poți înfrânge astfel de oameni? Cum îi poți supune prin amenințări? FOCUL NU LE-A FĂCUT NICIUN RĂAU. Acesta a fost lucrul uimitor în ceea ce l-a privit pe Nabucodonosor. Lucrul pe care îl menise pentru nimicirea oamenilor lui Dumnezeu s-a întors împotriva lui și n-a făcut decât să-i distrugă oamenii.

   Dacă am putea să ne băgăm asta în cap! Dacă am putea crede cu adevărat că Dumnezeu are un plan în lumea aceasta și că noi facem parte din acest plan. Cu toate că circumstanțele din viața noastră sunt ocazii ca Dumnezeu să învingă lumea, singurul lucru care stă în cale este creștinul șovăitor care pretinde ca Dumnezeu să-l scape de orice necaz. Dar e un necaz care Îl face pe Dumnezeu să fie slăvit!

   Aceeași flacără care a mistuit lumea naturală și servitutea impusă de lume asupra creștinului este flacăra care îl curăță pe creștin.

   Focul arde impuritățile și aduce aurul în stare pură. Cu cât flacăra e mai puternică, cu atât aurul este mai pur.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/261630/cerintele-vietii-rastignite-2