1. Gura mea vestească-ntruna,
Doamne, lauda Ta sfântă
zămislită în adâncul
inimii, ce-ntâi Ţi-o cântă!

R: Vreau din Tine, pentru Tine,
să-mi aprinzi, să-mi aprinzi mereu
laude tot mai senine,
Tatăl meu, Tatăl meu, Dumnezeu!

2. Focul dragostei curate,
prin credinţa coborâtă
de la Tine, să-mi păstreze
lauda nedoborâtă!

3. Harul Tău, ce mă ridică
spre-o trăire mai cerească,
necurmat să-l torni în mine,
lauda Ta să mi-o crească!

4. Gura, sufletul şi duhul,
Doamne, pururea să-mi fie
pentru Tine, mai deplină,
laudă cu bucurie!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 322