NU-TI AJUNG ATATEA SEMNE SI MINUNI?

Universul misterios, nepătruns de om,
Dezvăluit doar atât, cât Domnul a vrut,
Între miile de Galaxii ce par că dorm,
Păstrează strălucirea stelelor ca la-nceput.

Rogvaiv-ul luminii străpunge norii...
Şi prinde din nimb strălucire-n curcubeu,
Ce face legătura tainică şi anunţă zorii,
Pe care i-a promis, omului, Dumnezeu.

Omule ai fost creat din lut, o minune,
Ca să te poţi bucura de al tău Creator.
Dar într-o zi nefastă, tristă, fără nume,
Păcatul te-a răpus, c-ai fost neascultător.

Şi viaţa ta dusă din unduiri de vânt,
Sub oblăduirea deşertelor idealuri,
Te poartă pe valuri spre mormânt.
Şi vin peste tine, tot mai dese talazuri.

Pe acest pământ, eşti călător rătăcitor.
Cărări stinghere călăuzind singurătăţi,
Te-mbie tot mai des şi mai ademenitor,
Să mori prin faptele rele, ce le arăţi.

Creatorul de pe tronul lui luminos,
Ţi-a pregătit, omule, o cale salvatoare
Şi Cuvântul întrupat, Isus Hristos,
A fost mielul de jertfă izbăvitoare.

Opreşte-te din drumul ce duce la moarte!
Nu-ţi ajung atâtea semne şi minuni?
N-ai înţeles, că păcatul te desparte
De al nemuririi nimb şi te duce-n genuni?

Ajunge, destul te-a pândit hiena păcatului,
Cu cruzime feroce, înfometată, vicleană,
Ca să cazi sub povara tenebră a viciului,
Să nu-ţi ceri iertare, să-ţi fie teribil de teamă.

Vino să primeşti haina nouă spălată-n sânge,
Din jertfa iubirii Mielului, la poalele crucii.
Şi alături de el ia jugul Lui şi vei parcurge,
Prin bucurii şi suferinţii calea izbăvirii.

Intră în odihna Domnului, lângă izvor,
Bea din apa vieţii şi n-ai să mai mori.
Aleargă azi, nu mâne, la al tău Salvator.
Iată mijesc razele răpirii, tainice zori.

Şi moartea, lampa vieţii, n-o va mai stinge,
Nu va mai fi nimic din tot ce era,
Căci o nouă dimensiune vei parcurge,
Atunci, pe străzi de aur vei cutreiera.

Sub un nou cer minunat, pe un nou pământ,
În noul Ierusalim cu străzi de aur pavat.
Scriptura se-mplineşte pân-la ultimul cuvânt,
Nunta Mielului va începe, cum s-a anunţat.

Atunci cei cu haina murdărită de sânge,
De patimi îmbărbătaţi şi plini de vicii,
Disperaţi că n-au înţeles ceasul, vor plânge
Şi groaza-i apucă de ce-i aşteaptă-n veşnicii.
Amin.