E o lume de durere, intr-o lume de pacat
Si cand sufletul va piere-in robie injugat-
Si cand totul va fi scrum si va fi lasat pe drum,
Drag prieten ratacit (de a mantuirii cale),
Vei gasi tu la sfarsit, vei gasi tu viata oare?

Cand eram la fel ca tine (plin de nori si de furtuna),
Nazuiam in gand spre bine, dar in fapte, spre minciuna,
Spre pacat si intuneric, spre ruina si nimic;
Si vedeam ca toate acestea ma golesc de-a vietii vlaga.
Si-ntr-o zi am primit vestea: vestea buna, vestea draga!

Am simtit fior in oase cand Cuvantu-am ascultat
Si-am crezut ca am foloase, prin Acel care s-a dat
Pentru-n ticalos ca mine (sa ma scape de rusine).
El, Isus Pastorul bun -pe cand rataceam ca tine-
M-a cules de pe un drum ce-mi umplea povara bine.

Si cu dragostea Lui mare, mi-a golit povara toata
Si mi-a aratat o cale, care e putin umblata.
El a zis sa indraznesc, lumea sa o biruiesc;
Sa strabat cararea toata, pana-n zorii diminetii
Si atunci, ca drept rasplata imi va da cununa vietii!

O, ce mare e Isus! Pe un pacatos ca mine,
Cu telul demult apus, l-a facut sa creada-n bine!
Mi-a redat speranta moarta, m-a facut sa merg spre poarta,
Spre El, poarta nemuririi ce prin har este deschisa.
El originea iubirii, face intrarea permisa.

Vino dragul meu prieten, sa patrundem impreuna,
Sa gasim raiul etern prin aceasta poarta buna!
Lasa ratacirea oarba, n-o lasa ca sa te soarba;
Caci prietene, ia seama, atunci cand te joci cu soarta,
Va veni odata vremea cand se va inchide poarta!

Tu vei plange cu durere, lacrimi ti-or tisni din pleoape
Si vei spune-n disperare:"Vai, am fost atat de-aproape!"
Nimeni nu va fi atunci sa te aline cand plangi;
Caci Isus Mantuitorul te-a chemat de-atatea ori;
El voia sa-i fii odorul pe pamant dar si in nori.

Lumea ta va trece toata, totul are un sfarsit!
Si atunci imensa gloata va vedea unde-a gresit.
Nu pasi in mers cu ea, prinde Viata nu mai sta!
El, Isus e pacea firii; rosu-i sange ca un mac
Este taina nemuririi, ca sa poti trai in veac!