De n-ar fi harul
autor. Diana G. U

De n-ar fi harul ce răsare,
Un soare-n fiecare zi,
În noaptea lungă... fără capăt,
O veșnicie toți am fi.

De n-ar fi luna printre stele,
Mânia nopții ne-ar purta,
Prin valea plină de suspine,
Ce-i fără de iubirea Sa.

De n-ar fi roua dimineții,
Nici florile de nu ar fi,
O doar adâncă întristare,
Pământul l-ar împodobi.

Și trilul cel de păsărele,
Ar fi un plâns de n-ar primi,
Un zbor pe aripi de iubire,
Ce Domnu-l poate dărui.

De n-ar fi vuietul de vânturi,
Din colțurile de pământ,
Ne-ar înghiți nenorocirea,
Departe-am fi de locul sfânt.

De n-ar fi ploaia să ne spele,
De ce-i murdar și de păcat,
În ziua revenirii Sale,
Am fi în loc întunecat.

De n-am avea făgăduința,
A vremurilor ce vor fi,
Nemărginita deznădejde,
De pe pământ ne-ar înghiți.

Căci fără tot ce este Domnul,
Spre moarte toți ne-am îndrepta,
Fără de El... nu este viață,
E viața doar în mâna Sa.
Amin