Strig-adesea-n adunare
autor. Diana G. U

Strig-adesea-n adunare, glasul Domnului cel sfânt,
Pregătire și trezire, căci El vine în curând,
Pentru suete-adormite, strigă El neâncetat,
Să salveze vrea poporul, care la răscumpărat.

Vede inimi împărțite, aplecate-nspre pământ,
Vede ochi ce-s în plăcere, suflete pierdute-n gând,
Vede El mândrii pe-o culme, ce spre moarte duce ea,
Vede o fățărnicie, ce se poate deghiza.

Vede lăcomia care, dezbinare a adus,
Unitate! ! ! ... strigă cerul, de cu zori până-n apus,
Însă parcă nu se-aude, căci aminte nu luăm,
În adâncă nepăsare, astăzi mulți ne scufundăm.

Strigă cerul... lepădare, De ce-i rău și de păcat,
Glasul Său azi se aude, pe pământ în lung și-n lat,
Vrea ca să ne dezrobească, căci pământului robim,
Să ne spele cu-al Său sânge, mândri ca să nu mai fim.

Strig-adesea El din ceruri, mult mai mult să ne iubim,
Chiar de stăm în adunare, a văzut cum ne urâm,
Vrea să vad-o legătură, și între surori și frați,
Și să fie și de sine, și de eu toți lepădați.

El va mai striga o vreme, însă scurtă ea va fi,
Căci aproape este ziua-n care Domnul va veni,
Să luăm bine aminte, l-al Său strigăt auzit,
Ce ne vrea curați în toate, pentru locul pregătit.
Amin