Pe ramura vieții
autor. Diana G. U

Pe ramura vieții îmi este azi pasul,
Și gândul ce zboară spre ceruri mereu,
E-o ramura vie... nu este uscată,
Căci sunt un lăstar... doar din El... Dumnezeu.

Chiar dacă bătută-i de vânturi și ploaie,
Ea este-ntărita de raze-aurii,
Ce vin cu căldura de sus ce coboară,
Mi-aduc o dorință... s-ajung în vecii.

Chiar dacă uscată ea este de vremuri,
De greul ce astăzi sa pier și-ar dori,
Udata e ramura vieții de-Acela,
Ce poate și morții îndat a trezi.

Chiar dacă-i subțire, El mi-este tărie,
Să pot înainte mereu să pășesc,
Chiar dacă-i slăbită ca trestia frântă,
Privesc înainte... spre ea... nu privesc.

Pe ea trec de ape... de vise zdrobite,
Căci ținta îmi este un vis împlinit,
Cu străzi aurite, un cânt doar de glorii,
Cu Cel pentru mine ce-odat a murit.

Chiar dacă se-aude o șoaptă străină,
Ce vrea să o frângă... vre-o dat n-ar putea,
Să rupă o ramură... ramura vieții,
Lăsată-i de Domnul... să fie a mea.
Amin