Printre pomi si rauri plate,
Prin hatisuri si prin spini,
Au trecut, iubite frate,
Din timpuri indepartate,
O cohorta de crestini.

Si au mers in rand cu anii,
Peste tot, doar prigoniti.
Pentru toti, erau golanii,
Erau ratacitii, fanii
Celor ce-au fost rastigniti.

Multi crestini de la-nceputuri,
In alta lume s-au dus!
Dintr-o epoca de scuturi
Pana azi, ca niste fluturi,
Au zburat catre Isus.

Zboara lin, zboara lin,
Zboara, fluturas crestin!
Dute-n sus, dute-n sus,
Acolo unde-i Isus!

Azi, crestini din lumea mare,
Tot mai rar privesc spre cer;
Nu mai vad in el o floare,
Nu mai simt caldura-n Soare
Si, in suflete au ger!

Tot mai greu si tot mai rar,
Cate unul se trezeste
Si primeste viata-n dar,
Prin maretul, bunul Har
Al lui Isus, ce-l pazeste.

Dar tu, frate-al meu iubit,
Nu sta amortit sa mori!
Lasa-te sa fii privit
De Isus, cel rastignit;
Si fii fluture, sa zbori!

Zboara frate, zboara frate,
Du-te catre libertate!
Fii crestin, fii crestin!
Du-te la Isus senin!