Omul sincer și cinstit
Nu-i cu cel rău aliat,
Se-ntristează, liniștit
Și vorbește deslușit.
Omul prost și-nfumurat
Suferă nelăudat.

Lingușind câștigi prieteni,
Spunând drept câștigi dușmani,
Dar viața se măsoară
Nu cu lucruri de ocară,
În virtute nu în ani,
Nici în bogății sau bani.

Pentru cel ambițios
Mândru și rebel
Totul pare dușmănos.
Nu-L cunoaște pe Hristos.
Prieten îi este numai cel
Care-i spune ce vrea el.

Mulți lingușitori sunt în stare
Că-s vicleni și foarte ageri
Să-și adune avere mare
Aici în lumea trecătoare.
Numai prieteni buni și sinceri
Nu-și adună nicăieri.

Este câte-un om ce poate
A zâmbi vorbind frumos
Când în inima lui n-are
Nici un pic de îndurare,
Este-un mare ticălos,
E-un mare necredincios.

Fii cu grijă, mai cu seamă
La acei ce-ți prea zâmbesc!
Vai, adesea acești oameni
Nu au milă de-a lor semeni,
Doar nelegiuiri urzesc
Și nicidecât nu se căiesc.

Ceainicul cel plin nu strigă,
Numai cel gol, pe cuptor.
Omul cel cinstit nu știe
Șmecherie și viclenie
Câtă are cel lingușitor,
Prefăcut și-nșelător.

Cel ce-mi laudă virtutea
Vrea adesea să mi-o fure.
Dar la urmă vezi minunea!
Cel ce-mi mustră slăbiciunea
Mi-o învață cum să-ndure
Pentru ca la urmă să se bucure.
Amin.
(Joi, 29 octombrie 2020)