Întrebări

Adesea-n tăcere, tu cauţi frămîntat,
Răspuns, întrebărilor tale,
De ce este-n lume, aîta păcat?
Atîtea necazuri şi jale.

Lovit de povara, cumplitului trai,
Sărmanul îşi clatină paşii,
Auzi pe alocuri, durere şi vai,
Căci mame î-şi plîng copilaşii.

Şi -o teamă de moarte, pătrunde în noi,
Trezînd, noi fiori de-ntristare,
Lăsîndune-n minte, coşmar de război,
Cînd vine-asfinţitul, de soare.

În luxul palatelor, celor bogaţi,
Şi cîinii î-şi au o odaie,
Şi-alături săracii, de ei subjugaţi,
Î-şi plîng, aşternutul de paie.

Cu ochi bulbucaţi, de grăsime şi vin,
Se-nbuibă bogaţii, la mese,
Şi lîngă ei moare, sărmanul străin,
Şi chiar nimănui, să nu-i pese?

E mult mai cumplită, Sodoma de-acum,
Decît, cea din vremuri, străbune,
E-aproape-durarea, la capăt de drum?
Aşa cum Scriptura ne spune.

Vor fi printre noi, cîţiva oameni curaţi?
Cînd, vine necazul cel mare?
Sau toţi vor fi oare, găsiţi vinovaţi,
Trimişi, în eterna pierzare.

Salvarea-i pe muntele, crunte-i dureri,
La Golgota, locul iertării,
De laşi azi Sodoma, şi-a ei vechi cărări,
Primind, vestea bună-a salvării.

Amin

Ilie Belciu Ianuarie 2002