De-ar putea vorbi măslinul,
Lângă care Te-ai rugat,
Să îmi spună Doamne chinul,
Ce cumplit L-ai îndurat.

De-aș putea s-ascult în iarbă,
Cea în care Tu ai plâns,
Jalea-n care stau să fiarbă,
Lacrimile ce s-au strâns.

De-ar putea ochii să-mi vadă,
Clipa neagră din amurg,
Cum pe frunte stau să - Ți cadă,
Reci fiori ce limpezi curg.

De-ar putea piatra ce strânge
Peste vremuri atâtea fapte,
Să-mi arate al Tău sânge,
Ce-a stropit- o'n sumbra noapte.

Dar măslinul, piatra, clipa.
Care-au fost cândva, s-au dus.
Cel biruitor din moarte,
Ai rămas doar Tu, Isus!
Amin!