Nu pot să fiu întrun cuvânt
Să fiu lumină pe pământ!
Să luminez cu viaţa mea,
Iar mai târziu, în lumea rea!
Să îmi petrec cu cei de rând,
Să uit c-am fos sub legământ ;
Nu pot fi-aşa

Nu pot să merg frumos pe drum,
Iar mai tîrziu, cobor în scrum!
M-afund mai rău eu în păcat,
Şi de Cel sfânt m-am depărtat!
Nu pot fi lup şi-apoi un Miel
Doar de sunt Miel voi fi cu El
Pe-a Lui regat.

Nu pot eu căldicel să fiu
Şi să m-afirm lui Dumnezeu!
Apoi să-mi schimb cărarea mea
Să intru-n lumea aceasta rea!
Nu pot fi cald s-au căldicel,
Doar de-s în clocot sunt cu EL.
Pavel spunea:

Nu pot să vin la adunare
Să cânt în coruri şi fanfare!
Să spun de Domnezeul veşnic
Căci mai salvează pe-acel dornic
Şi-apoi să uit cine e Domnul
Şi să trăiesc, ca şi pâgânul!
Căci e demonic.

Nu pot să uit cum eu pe cale!
Mergând odată la-nchinare
Hulit am fost de oameni răi!
Că nu am vrut să fiu ca ei,
Dar de-odată-un om veni
Mi-a arătat cât mă iubi;
Şi suferi.

De-atunci eu în iubirea lui!
Am stat pe braţul Domnului
Prin lume am trecut uşor
Căci am de-atunci un Salvator!
De-aceea eu nu pot să uit
Şi-am să-l slujesc cu drag cântând
Pe Creator.