În şase zile universul
Tu l-ai creat doar prin cuvânt!
Iar cînd privesc cum ia-i dat mersul
Eu mă cutremur, mă-nspăimânt.

Privesc la munţi-nalţi, şi văi
Şi tot ce ochi îmi cuprinde!
Pe-acest pământ sunt multe căi!
Dar înspre cer una se-ntinde.

Privesc spre apele-nspumate
Ce-mi răscolesc iar amintirea!
Cum spulberata oseminte
Când nimicit-Ai omenirea.

Cum au cuprins în matca lor
Pe pământeni din nainte!
Iar mai târziu, pe un popor,
Pe egipteni, apele-n ghite.

Privesc la vântul cel puternic
Care-n mişcarea lui turbată!
Ia tot din cale când Cel veşnic
Poruncă-i dă în lumea toată.

Privesc la câmpul înverzit
Cu mii de flori înmirezmate!
Cum va fi Doamne-n locul sfânt
Dacă aici nu am cuvite?

Dacă în şase zile aicea
Tu ai creat aşa splendori!...
- Cum va fi-acolo-n slava Ta
Unde-s al cerului comorii?








Căci pentru noi Isuse-n ceruri
De două mii de ani lucrezi!
Să pregăteşti acele locuri,
Ce pe pământ n-ai cum să vezi.

Să vezi cetăţi din diamante
Şi străzi de aur şi safir
Să vezi acol, ce scrie-n carte
Şi să te bucuri să admiri.

O, Doamne, eu nu am cuvinte
Să-ţi mulţumesc de slava Ta!
Să te slăvesc aş vrea Părinte,
De tot ce-ai pus în viaţa mea.

Căci mai ales Tu şi pe mine
Şi mai făcut copilul tău;
Mi-ai pregătit un loc anume,
Unde eşti Tu să fiu şi eu.

Aştept eu ziua reveniri
Să mă-ntâlnesc cu Tine sus;
S-aud din nou şoapta iubiri!
Vino la locul cel promis.

Şi-acolo vom trăi noi veşnic;
Cu Tine Domnul meu iubit.
Uitând de locul efemeric
Îţi vom cânta necontenit.