SLAVĂ ŢIE DOAMNE


Te Slăvesc, Domnul meu, râde inima de fericire.
Ochii mei, i-ai lăsat, să mai vadă ivirea zorilor,
În toată splendoarea cromatică a culorilor,
Sub razele soarelui, ce le dau în zori strălucire.

Mi-e sufletul inundat de mulțumire şi bucurie.
Mi-ai dat timp, să respir aerul pur al dimineţii,
Am timp să mă cercetez de sunt pe calea vieţii.
Mai pot vedea minunile Tale, vie mărturie.

Mi-ai dat timp de hotărâri noi, pentru pocăinţă,
În diminețile lăsate, să mai văd a Ta lumină.
N-ai lăsat trecutul, să mă-încarce cu vină,
Ai revărsat Harul, mărind a mea credinţă!

Şi-ai pus balsamul iubirii pe rana-mi adâncă,
N-ai lăsat, povara să m-apase şi mai greu.
Ai îndepărtat tot amarul din sufletul meu.
Şi mi-ai pus picioarele rănite, pe stâncă.

Tu n-ai lăsat, să mă cuprindă a morţii fiori,
Ai coborât la mine-n vale, din slăvile astrale,
M-ai luat şi purtat cu drag pe braţele Tale.
Şi ai lăsat soarele, să mă mângâie-n zori.

Cu braţ puternic m-ai luat sub a Ta îngrijire.
Şi nu m-ai lăsat singură în ceasul încercării,
Ca să nu cad pradă fricii şi nici îngrijorării.
Din iubire nu m-ai lăsat, să merg în rătăcire.

Bunătatea Ta, eu n-o pot măsura, în cuvinte,
Știu... n-am meritat iubirea, ce m-a învăluit,
Nici binecuvântările pe care le-am primit,
Nici îndurările Tale, Scump Părinte!

Nici infinita iertare şi nici harul revărsat,
Nici iubirea minunată ce-mi dă nemurirea.
Nu-i om... pe care să nu-Ţi vadă privirea,
Fără știrea Ta, nimic nu s-a-ntâmplat.

Zilele mele, Tu le cunoşti şi a lor sfârșire,
Tu toate le şti, ce-a fost, ce sunt şi vor fi.
Gândurile mele şi a mea fire, toate le ştii...
Şi toate, stau veşnic sub a Ta privire.

Îmi cunoşti fiecare pas, eterna alergare,
Mă cunoşti mai bine, chiar decât mine.
Sunt o țarână lipsită de viaţă, fără Tine,
Doar Tu îmi dai aripi, să zbor către soare.

Nu-i nimeni ca Tine, atât de Mare şi Bun,
Lanul de grâu cântă oda bucuriei pe câmp,
Toate păsărelele Te slăvesc în a lor cânt,
Pomii, florile, iarba şi stelele-o spun.

Soarele în splendoare îşi deschide razele.
Şi la porunca Ta... luminează pământul.
Prin a Ta putere, pornește şi stă vântul.
Şi se umple cerul cu mii şi mii de stele.

Sădește iubire divină în inima mea,
Să rodească neprihănirea Ta, în mine.
Nicicând să nu mă depărtez de Tine,
Păzeşte-mi paşii, păzeşte inima mea.
Slavă Ţie Doamne şi Slavă și Mărire!
Amin!