1. Albul e-un nume-al luminii
Albu-i e hrană preasfântă;
Albul e moartea culorii,
Albu-i iubirea ce cântă!

R: Ajută-mă mereu,
Slăvite Dumnezeu,
să-mi pot păstra curat
veşmântul ce mi-ai dat
din alb ceresc țesut,
așa cum Tu l-ai vrut!

2. Albul mă-nvaţă vorbirea
razei ţâşnite din Soare.
Albu-mi păstrează trăirea
sfântă în Alba Lucrare!

3. Totul acum se gătește,
Mâinele Alb să-l primească.
Mirele Alb mă trezește,
Albul etern să mi-l crească!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 259