Voi, ape mari, cu-ntinderi minunate!
Izvoare dintre munţi cu ape limpezi....
Îl văd pe Creiatorul, cum vă-mparte,
De la izvor, vă poartă prin livezi.

La glasul Lui luata-ţi voi fiinţă.
Natura-ntreagă e lucrarea Lui
Căci totul e la Domnul cu putinţă,
Tot ce există-n planul Tatălui.

N-aţi cunoscut voi vocea-i minunată
Ce prin cuvânt o dată va pornit?
Cum de-aţi respins, pe Cel ce-a fost odată
Pe cruce pus între cer şi pământ.

Pe-acela ce-a creat tot Universul.
Lucrînd cu Tatăl Său la-ntemeiere;
Şi Duhul tot atunci a-nceput mersul
Dar cum de voi, la-ţi refuzat izvoare?

Cum s-a făcut aşa mare tăcere?
- Aţi amuţit cînd apă va cerut !...
Acel ce-a fost odată în putere.
În clipa morţi voi la-ţi părăsit.

Grădină minunată cum lăsat-ai ?
Cei răi să-l ea pe Domnul Domnilor
Cum voi copaci na-ţi îngrădit intrarea,
Voi ramuri, n-aţi ascuns pe Creator?

Cum tu copac ai dat din trupul tău,
Cei răi ca să cioplească jos o cruce?
Tu, pomule plantat de Dumnezeu,
Cum ai putut să vezi ce greu o duce?

Unde sunteţi voi flori înmiresmate?
Ce-n voi a pus Stăpînul frumuseţe,
Voi plante, ce-alinaţi răni sîngerate!
Cum a-ţi lipsit la-l Domnului tristeţe?


Undei cununa semnul de iubire,
Simbolul pentru Acel ce va-ntocmit?
-Lăsata-ţi numai spini să dea, durere;
Aşa de mult voi oare Laţi iubit?

Voi stânci şi pietre, undei mărturia?
Căci Fiul celui sfînt pe voi umbla;
Mergînd din loc în loc vestind venirea,
Pe oameni din păcate, îi salva.

Vedere orbilor, lea dat odată.
De lepra sîngeroasă, vindeca;
Dar unde sunt acei ce altă dată
Pe-nvăţător cu drag eii îl urma.

Unde eşti Petru, Aron şi tu Ioan
Voi, cei ce pretutindeni l-aţi urmat;
Cum aţi lăsat pe marele Stăpîn
S-ajungă pe o cruce atârnat.

Cum tu pămînt, ce fost-ai întocmit!
De cel ce e Stăpînul tuturor,
Nu te-ai deschis să-nghiţi pe răzvrătit
Să-l nimiceşti de-aici pe vînzător.

Cum ai gîndit căci tu o s-ai parte
De trupul sfânt a celui ce-i Stăpân?
Tu n-ai ştiut căci este scris în carte
El va-nvia şi va fi-n loc divin.

Aşa a fost odată despărţirea
Acelui ce-a venit jos pe pământ
El a murit s-avem noi izbăvirea
Şi să ne ducă sus în cerul sfânt.

Şi-acolo ne vom întâlni odată
Când trâmbiţa cerească va suna
Atunci ne va chema al nostru Tată
Şi vom trăi cu toţi în slava Sa.
3/6/04gl