Amagire este lumea,
Dintr-o mare, doar un val;
Va dura putin "minunea"
Cand se va casca genunea,
Naruind al lumii mal.

Si in loc de lumea rece
Si de traiul vechi si pal,
Va fi bucurie, pace,
Va sclipi in jur de ace
De rubin, opal, cristal...

Si in marea de lumina,
Ce El insusi o degaja,
Sade-un om cu fata lina,
Zambitoare si senina,
Parca totu-i vis si vraja!

Cine este omu-acesta,
Ce astupa orice vale,
Ce transforma in rai pusta
Si stapaneste lacusta?
E-un Cristal intre cristale!

El e Domn al domnilor,
Imparatul bun, de sus,
E fratele sfintilor,
Regele parintilor!
E chiar El, Domnul Isus!

Si cu slava-i imbracat
Si luciri din El sclipesc!
El e Domnu-adevarat,
Odrasla de Imparat,
Fiul Tatalui ceresc!

Merita din plin puterea
De a Tatalui Sau data,
Caci s-a implinit zicerea,
Se asteapta invierea,
Va urma o judecata!

Ce-s acele luminite
Ce lucesc ca niste zale?
Sunt din El, au fost mladite
Si-au crescut ajungand vite,
Iar acuma sunt cristale!

Pentru El au fost ranite,
Prigonite pe pamant,
Taiate ca niste vite,
Zdrobite si casapite:
Pentru numele Sau sfant!

Si-au pastrat vie credinta,
Chiar daca-au cazut sirag;
Au avut din plin dorinta
Sa astepte biruinta
Si sa calce-al vietii prag!

Au fost presuri pe pamant,
Tavalite-n chin si jale!
Cand spre cer si-au luat avant,
Manate de Duhul Sfant,
Ele-au devenit cristale!

S-au cristalizat in slava
Si-au uitat ce-au indurat
Pe pamantul vechi (epava
Ramasa din mandra nava,
Creeata de Imparat).

Da, El Dumnezeul mare,
A creeat doar lucruri bune!
A pus marilor hotare,
A pus lucrurilor "sare"
Facand din pamant minune!

Dar pe omul Sau iubit,
In gandiri, nu l-a legat;
L-a lasat in mers voit,
Iar acesta s-a ticnit
Si de El s-a departat.

Cu-ntristare si mahnire,
Blandul, bunul Creator,
A trimis la omenire,
O dovada de iubire
Printr-un unic Salvator!

El, Isus Cristalul pur,
Oglinda vietii reale,
Vrea sa prinzi al vietii snur,
Vrea sa iesi din traiul dur,
Vrea sa vii printre cristale!