1. Dincolo de tălmăcire
E Fiinţa Ta, Isuse.
Necuprinsa Ei mărire
trece peste orice spuse.

R1: Poate oare-o mică groapă
să cuprindă-ntinsa mare,
și-un pitic înalt de-o șchioapă
să doboare-ntregul soare?

2. Orișicât de mult s-ar spune,
în cuvinte minunate
despre tainicul Tău Nume,
toate-s nici pe jumătate.

R2: Dar, Isuse, cât ni-i datul,
cât încape-n noi știinţa
despre Tine - Adevăratul
vrem să-Ţi înălţăm Fiinţa.

3. Cât ne-ai spus Tu, prin Cuvântul
Cărţii Tale celei sfinte,
şi noi spunem cu avântul
dragostei tot mai fierbinte.

R3: Cum în micul strop de rouă
soarele întreg se-arată,
cântul, viaţa - amândouă -
slava Ţi-o cuprind pe toată!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 131