Tu călător spre infinit
Autor: Felicia Damian
Album: Reflexiile Humei
Categorie: Diverse
1. Tu, călător spre infinit, adeseori te-ai poticnit
De-obstacole ce s-au ivit, de stânci și spini,
De ți-a părut că-i mult pre greu,
Tu să nu uiți că-n drumul tău,
Din cer te vede Dumnezeu, chiar când suspini!
R: /:Chiar dac-ar fi să plângi mereu pe calea ta,
Isus e-aproape și te poate mângâia,
De brațul Său vei fi păzit și apărat și binecuvântat!
Să nu te temi când ai ca tată pe Isus,
El te iubește de-orice lucru mai presus,
Când voia Lui o faci mereu în orice zi,
El te va ocroti! El te va ocroti! :/
2. Când pieptu-i plin de răni adânci
Și pentru cei pierduți tu plângi,
El mângâiere-ți dă atunci prin harul Său!
În casa Lui te-a așeza,
Vei locui pe stanca Sa,
Și mântuirea ți-o va da, El, Dumnezeu!
3. Atunci când ești pre obosit
Și de cei dragi te simți lovit,
Ți-e prieten drag, căci te-a iubit Domnul Isus!
El nu te va lăsa nicicând,
Te va-ntări când mergi plângând,
Te va purta să urci cântând, Spre ceruri sus!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/cantece/266143/tu-calator-spre-infinit