1. Când diavolul rostește-un adevăr,
e o primejdie și jos și-n cer,
că el, la adevăr îi dă mişel
/: o-nfățişare cum nu este el. :/

2. Când haină de lumină-mbrac-un drac,
în urma lui noi bezne se desfac;
și se deschid prăpăstii şi mai mari,
/: în care sunt împinşi din cei mai tari. :/

3. Când Lucifer vestește pe Isus,
el, drumul înspre viaţă-l vrea apus.
Și tot ce face "bun" acest vrăjmaş
/: e răul cel mai rău - e-al lui sălaş. :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 168