1. Întinde-Ţi, Doamne, mâna bună,
că-n jurul meu e grea furtună,
/: şi izbăveşte-mă deplin,
ca să-Ţi slujesc c-un duh senin! :/

2. Și-n trupu-mi slab, cu mâna-Ţi sfântă,
trimite-Ţi liniştea ne-nfrântă,
/: să pot în toate să Te-ascult,
cu fiecare zi mai mult! :/

3. Căci numai mâna Ta cea tare,
mi-aduce linişte sub soare,
/: ca traiul meu să fie sfânt,
precum în cer și pe pământ! :/

4. O, Doamne-n mila-Ţi nesfârşită,
ascultă-mi ruga umilită,
/: să-Ţi fiu destoinic slujitor,
acum și-n veacul viitor!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 295
- rugăciune -