1. În amiaza iubirii trăiesc,
când Cuvântul cel viu îl primesc
ca stăpân peste mine deplin,
și în duh și-adevăr mă închin!
O, Isuse, Isuse,
Ţie-n duh și-adevăr mă închin!

2. În lumina credinţei lucrez,
când Cuvântul în duh îl păstrez.
El mi-e soare de viu adevăr,
ce mă-mbracă din tălpi pân-la păr!
O, Isuse, Isuse,
Tu mă-mbraci de la tălpi pân-la păr!

3. În puterea nădejdii m-avânt,
când Cuvântu-l ascult neînfrânt.
El mă-nvaţă spre ceruri să zbor,
şi mi-aprinde și râvnă şi dor!
O, Isuse, Isuse,
necurmat Tu-mi eşti râvnă și dor!

4. Mulţumesc și Te laud mereu,
Tu eşti TOTUL adâncului meu!
Tu-mi eşti Dragostea-n veșnicu-i jar,
mai frumoasă și fără hotar!
O, Isuse, Isuse,
Tu-mi ești Dragostea fără hotar!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 118