Siguranta biruintei

Traind departe de Hristos
Aici in firea paminteasca
Cu radacinile adinci
Cind fiinta noastra e lumeasca,

Cautam adesea scotocim,
Tot prin arhivele invechite,
Cu pilde vechi, si cu modeluri,
Tot pamintesti intelenite.

Desi a fost si e intruna
Un singur, cel mai Sfint model!
Prin jertfa Sa, si prin viata,
Isus Hristos, cerescul Miel!

A fost model in rugaciune,
In nopti ce petrecea pe munte,
Nu scrie nici in Evanghelii,
Despre a lor numar cit de multe.

Prin mii de pilde in traire!
Ce, nu ni s-au putut reda,
El a lasat urmasi continuu,
Calcind mereu pe urma Sa.

Chiar pe martirii ce la fiare,
Au fost adesea aruncati,
Si arsi pe rug, cu ferastraie,
Pe ei adesea i-au taiat!

Dar, daca pofta grea a firii,
Ne tine in lume strinsi legati,
Dincolo in tara fericirii,
Noi nicidecum nu avem frati.

Am fost chemati la suferinta,
Ca sa suferim silnicia,
Sa nu ne razbunam nicicind,
Rasplata - i mare vesnicia.

Sa ne oprim sa comparam,
O viata lunga pe pamint,
Cu intristari, amaraciuni,
Sub silnicie apasind.

In cer nu sunt masura anii,
Cum sunt aici jos pe pamint,
Ca n-au numar nici milioane,
De ani de aici, in cerul sfint.

Iar vesnicia-i rasplatita,
Cu viata in desavirsire,
Cu mingiiere de la Domnul,
Ce nu se poate azi descrie.

Pentru a ajunge in siguranta,
Avem nevoie, pocainta,
Traita toata in intregime,
Sa arda in flacari vii credinta.

Caci asa cum ne spunea Domnul:
Secretul sfint i-l intelegi,
Cu cit mai mult te daruiesti,
Cu viata ta, cuforte in tregi.

Caci cistigarea vesniciei,
Acesta lucru; temelie-i,
Pentru orice rascumparat,
Cetatenia imparatiei!

Din nou in slava vesnica!
Din nou de unde am cazut!
In locul care ne-a zidit,
Si ne-a asezat cind ne-a facut!

Stapinul Dumnezeul Vesnic,
Ce si-a calcat pe hotarire!
Din dragostea-I desavirsita!
Dindu-ne noua mintuire!

Caci lucru acesta pamintesc,
E numai pentru a vietui,
Acesta trup, si ce-i ceresc,
Sa poata a se desavirsi.

Familia, copii, nevasta,
Barbat, bunici, indiferent,
E o implinire a poruncii,
Data in Vechiul Testament.

Cresteti! si inmultiti-va!
Umpleti pamintul! stapiniti-l!
Dar nicidecum n-a poruncit,
De silnicie coplesiti-l.

Aceasta lunga silnicie,
Este lucrarea celui rau,
Ce lupta pentru nimicire,
A fiilor lui Dumnezeu.

Mergind pe drumul mintuirii,
De jos incepem a urca,
Si de la prima hotarire,
Dorim pe Domnul a urma.

Dar prima lupta ce o dam,
Este desprinderea de toate,
De aici de a mortii legaturi,
Deschizind drumul innainte.

E lupta grea intotdeauna,
Satan nu vrea ca sa cedeze,
El vrea in lanturile firii,
Mereu legati sa ne pastreze.

Dar este strict, e necesar,
In intregime eliberati,
De acest jug, de grea povara,
Ca sa ajungem usurati.

In multe lucruri intervine,
Cu dragoste, chiar Dumnezeu,
Cin cu nuiaua ne loveste,
Ne desprinde de tot ce-i rau.

Dar insa lupa ce o dam,
E tot cu Domnul Isus alaturi,
E lunga, grea, istovitoare,
Dar biruinta e din ceruri.

Cind ne imbraca in sfintire,
Chiar lupta, merge inainte!
Caci drumul spre desavirsire,
De acolo incepe innainte!

Dar in puterea biruintei,
E dragostea pusa de sus,
Si harul mare al credintei,
E dat chiar de Domnul Isus!

De aceia astazi sa intelegem,
Caci nu de noi depinde harul!
Ci? cu masura hotarita,
I -l toarna El sfintind altarul!

Dar noi putem sa-l cistigam,
Staruind dupa indurare,
Caci Domnul in dragostea Sa,
Toarna belsug de har pe cale!

Si cind ajungem plini de har!
Viata o traim curata!
Cuvintul Vietii ne vorbeste!
De siguranta de El data!

Caci Domnul Isus ne-a vorbit
Daca ve-ti face toate aceste;
Ce pe pamint v-am poruncit,
De voi in cer va fi ferice!

Caci a trai Cuvintul Sau
Este trairea in intregime,
Si rasplatirile in cer,
Sunt sigure in desavirsire.

Iar siguranta biruintei!
Este puterea daruirii!
Vietii noastre prin credinta!
Mergind pe drumul mintuirii!

Si sa-l rugam pe Domnul Slavei,
Sa ne aprinda dragostea,
Mai mult chiar decit cea de intii,
Desavirseasca inima!

Caci daca am pornit spre viata?
E numai ca El ne-a iubit!
Dorim din inima ne faca!
In omul nou, desavirsiti!

Ca sa ajungem sus acasa!
De aceia L-asteptam plingind!
Sa fim in vesnicii la masa!
O! Vino! ! ! Doamne mai curind!

Amin
Fratele Danut Burla, 1994