Privesc în jurul meu natura
Cu ce căldură preamăreşte!
Pe Acel ce i-a-ntocmit făptura
Ea nicidecum nu oboseşte;
Iar soarele în alergare
Ascultă glasul Celui veşnic
Chiar când un munte-i iese-n cale
Rămâne-ascuns, de-şii puternic.

El nu îşi schimbă traiectorea
Nu se întoarce înapoi ,
Căci Dumnezeu i-a dat mişcarea
Şi-ascultă doar de glasul Lui.
Oare, şi noi facem la fel
În alergare pe pământ?
Când iese-n cale acel rău
Stau eu pe cale neclintit?

Nu ne întoarcem înapoi
Când suferinţa ne loveşte;
Când încercarea iese-n faţă
Nu cumva ea ne copleşeşte?...
Uităm mereu de Cel din ceruri
A cărui dragoste-i măreaţă
Iubirea Lui este de-apururi
La toţi ai Lui le dă viaţă.

Privind în sus admir splendoarea
Culoarea norilor picanţi
Când soarele îşi dă intrarea
Sunt parcă de el fermecaţi.
Şi-ascund în eii comori măreţe
Le-nchide în cămara lor
Şi le păstrează cu stricteţe
Din ordin dat de Creator.

Iar când pământul se închină
La Cel care e veşnic sfânt;
Atunci Stăpânul iar îndrumă
Apa să curgă pe pământ
Ia ca un semn de mulţumire
În mii ge glasuri se înalţă
Natura-ntreagă-n proslăvire
Celui ce le-a umplut de viaţă.

Se-mplineşte planul sfânt
La glasul Lui se schimbă totul
Natura-ascultă-a lui cuvânt,
Glorificând pe Creatorul
Dar numai omul o Stăpâne
Uită mereu de legământ
Uită mereu Doamne de Tine
Căci ai mers până la mormânt.

Uită mereu de ţara sfântă
Şi se abate în plăceri,
Îşi lasă inima flămândă
Să se complacă-n desfătări.
Uită de locul rugăciuni
În care vine fiul Tău
Se vinde farmecelor lumi
Pe-un blid de linte ca Esau.

Ajutăne şi noi Stăpâne
CA sătrăim în voia Ta
Să fim biruitori în lume
Şi să putem răzbi prin ea
Căci toţi vrem Doamne a intra
Cu tine-n ţara minunată
Şi-acolo a ne bucura
În patria cea mult dorită.

9/26/2005gl