Ori ce sunet părcă piere,
În cimitire e tăcere.
Acolo,sunetul e-nvins.
Doar vre-un bocet,slab şi stins,
Poate undeva vre-o fică,
Plănge dup-a ei mămică.
Sau lăng-o cruce cu îngeraş,
Cîntă cîte-un greeraş.
Altfel...în cimitire e tăcere,
Pîn la prima înviere!
Atunci,strigăte de bucurie,
Cînd cei sfinţi o să învie.