S-au dus mamuții, s-au retras să moară,
În văi de fildeș liniște, tăcere.
Urmașii lor, născuți a doua oară,
Sapă fântâni cu lapte și cu miere.

Cuvântul e tărâmu-n care sapă;
Veniți să beți, căci ciutura e rasă!
Cei ce vor bea din astă Vie Apă
Nu vor mai înseta în drum spre-Acasă.

Mamuți eroi cu fruntea luminată
De răni cicatrizate-n roi de stele,
Ei au luptat din moarte să ne scoată,
Din ură și minciună, fapte rele.

Giganți slujbași pentru Împărăție,
Urmașii țin credința veche, încă,
Cu dragoste, cu râvnă, măiestrie,
Cu un toiag deschid izvor în Stâncă.

S-or duce și ei la rândul cetei lor,
Rămâne-n lupă oastea derivată,
Dar va reveni Isus Cristos pe nor,
El e Credința cea adevărată!