M-a învățat fără cuvinte!
Pe 21 ianuarie 2024, în cadrul bisericii Logos, am participat la ultima slujire a fratelui Doru Ted Pope ca pastor senior al acestei biserici. S-a retras ieșind la pensie. Este timpul înțelept să te retragi înainte ca biserica să se gândească prima. Unii nu înțeleg asta. Dar să știți că și pensionarea este parte din chemarea lui Dumnezeu.
Nu am mai participat la așa ceva. O slujbă simplă, nu cu mare fast, cu un transfer de responsabilitate și încredere fără prea multe plocoane, pupături de mâini sau punere în genunchi. Noul, tânărul pastor Joe, un om smerit, bun la inimă, temător de Dumnezeu și iubitor de oameni.
Pastorul Doru, un buchet uman format din calități și defecte cum singur mărturisea lucrul acesta. A păstorit biserici nu prea mari, nu a fost o vedetă, nu a predicat la convenția românilor din US și Canada, nu a ținut mari conferințe și seminarii, nu a făcut pe misionarul, teologul, eruditul în slujirea lui.
M-am bucurat să fi putut rosti câteva cuvinte de apreciere pe care el să le audă în acea zi și nu la mormântare! După aceea, orice cuvânt rostit de bine ajută ca vaccinul unui mort.
Predicile de înmormîntare sunt ca reclamele la medicamente - așa de frumoase ca îți este greu să alegi de care boală să te îmbolnăvești!
Oamenii lui Dumnezeu nu ies la pensie ci ei termină o slujire pentru a se ocupa de alta.
Este vârsta la care lumânările de pe tort le stingi mai bine cu stingătorul decât suflându-le.
Este vremea când time no longer equals money!
Este timpul când te retragi din slujire dar nu din viață.
Pastorul Doru va fi omul care se va culca liniștit și luni și sâmbătă nemaiavând stresul de duminică!
Nu se va îngrijora că devine mai în vârstă deoarece este destul de tânăr să fie un pensionar profesionist.
Mi-ar place ca alți slujitori tineri să poată spune aceleași gânduri despre mine pe care le voi scrie eu despre “bătrânul” Doru.
Am învățat câteva lucruri importante pe care mi le-a predat de cele mai multe ori fără cuvinte ci doar printr-un bun exemplu.
Un gând pentru noi cei care încă slujim în diferite domenii de răspundere: vor putea urmașii noștri spune cuvinte frumoase despre noi? Când cineva va rosti numele nostru va zâmbi cu drag sau va da din mână? Ce impact am avut în viața altora? Cât i-am influențat? Ce amintiri au cu noi?
Un gând pentru cei tineri: spuneți aprecieri și cuvinte frumoase înaintașilor voștri cât sunt în viață. La mormântare nimeni nu are nevoie de ele. Spune un cuvânt bun mamei, tatălui, învățătorului, profesoarei, liderului, prietenului, bunicilor. Nu fi zgârcit.