1. Cântare se cuvine Ţie,
o, Dumnezeul meu și Tată,
/: să-Ţi ardă-n flacără mai vie, :/
/: să nu se stingă niciodată! :/

2. Născută-n tânără iubire,
și pururea ne-mbătrânită,
/: aşa să-mi fie-n dăruire :/
/: cântarea mea însufleţită! :/

3. Să-nalţe-n limpede lumină
și Numele şi Jertfa mare,
/: ce-n Fiul ai adus-o plină :/
/: spre veșnica-mi răscumpărare! :/

4. Cântarea mea să Te cuprindă
atât cât mi-este dat de Tine,
/: Cel Necuprins - și-apoi să-ntindă :/
/: Mărirea Ta, cum se cuvine! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 212