1. E timpu-ncercării credinţii,
iar noi mai străini pe pământ.
/: Isus va veni să-Și ia sfinţii,
așa cum ne-a spus prin Cuvânt! :/

2. Și lumea-i cu aripa frântă,
deplin prăbușită-n păcat,
/: rănită-n dureri se frământă,
cu steagul nădejdii plecat! :/

3. Păstrează-ne vie credinţa,
în cugetul bun s-o trăim,
/: Isus, să gustăm biruinţa
cu Tine în slavă să fim! :/

4. Te cheamă în clocot iubirea,
privind înspre cer să revii,
/: trimite-Ţi prin înger vestirea
la nunta cea sfântă-n veci! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 121