O, tu omule... te-opreşte din a vieţii alergare!
Nu vezi tu cum plânge cerul... nu simţi dragostea cum moare?
Golul ce-i în pieptul tău oare nu te înspăimântă
Nici mulţimile de gânduri care mintea îţi frământă?
Viaţa pentru tine-nseamnă multă trudă şi durere
Căci alergi... alergi întruna să strângi bani... să faci avere
Iar de suflet ai uitat... şi e trist, pustiu şi rece
Şi cu fiecare zi viaţa iute se petrece...
Te întreb ce faci cu dorul ce adesea te străbate?
Unde îl ascunzi? În lumea de regrete şi păcate?
Va veni o zi şi iată pare că a şi venit
Când ai să-nţelegi ce-nseamnă să iubeşti... să fii iubit
Şi-atunci cât va fi de bine să te-opreşti din alergare
Să ridici ochii spre ceruri să ceri milă şi-ndurare
Şi, în inimă şi-n suflet unde iarna geruieşte
Primăvara va-nflori prin harul ce dăinuieşte!

Vulcan-04-02-2024
Mary