La ușa inimii se-aude,
Un glas duios, mângâietor,
Îți face astăzi o chemare,
Deschide inima ușor.

Buchet de fericiri alese,
Îți dăruiește Dumnezeu,
Primește darul mântuirii,
Să te numească... fiul Său.

El bate-ncet... cu duioșie,
Din dragostea de sus să-ți dea,
Deschide inima îndată,
El mult ar vrea să intre-n ea.

Nu zăbovi căci vremea este,
Cu vânt, cu ploi, cu plâns, război,
Ar vrea prin ele să fiți una,
Pe drumul greu... ușor e-n doi.

În mână ține-o haină albă,
Cum e și crinul înflorit,
E darul care-i pentru tine,
Ar vrea să fii tu mântuit.

Ar vrea să fii a Lui mireasă,
La revenirea din apus,
Azi ușă inimii deschide,
Să intre-n ea ar vrea Isus.

Ascult-acum a Sa chemare,
Ea ultima poate a fi,
Acel ce bate este Domnul,
Care pe nor va reveni.

Ascultă-i glasul și bătaia,
Primeste-l ca Mântuitor,
Îți face parte de-ndurare,
Ca să te-nalți cu El în zbor.
Amin