Iartă-mi dragostea aprinsă,
Sufletul îmi e nebun,
După Tine... după viața,
Ce-o avem în doi acum.

E atâta suferință,
Însă eu sunt fericit,
Te iubesc cum niciodată,
Eu în viață n-am iubit.

Iartă-mi strigătul din noapte,
Să te-aud mult îmi doresc,
Stelele dau la o parte,
Zbor căci vreau să te-ntâlnesc.

Las în urmă lună, mare,
Și câmpii și munți și văi,
Am privirea ațintită,
Unde-ajung aleșii Tăi.

Iartă-mi graba către Tine,
Vreau mai iute-a te-ntâlni,
Să plâng de bucuria,
Lângă Tine ce-oi găsi.

Și această bucurie,
Mă va face să zâmbesc,
Ești izvorul ce nu seacă,
Pot s-o am cât o doresc.

Iartă-mi setea după harul,
Care Tu l-ai măsurat,
Iartă-mi foamea după Duhul,
Ce în mine l-ai lăsat.

Vreau ca să te am Isuse,
Mult mai mult în viață eu,
Doar cu Tine pot rămâne,
În picioare doar... mereu.
Amin