Cântă inimă de jale,
Cântă-ntruna... nu tăcea,
Să aud-a ta durere,
Cel ce-o poate vindeca.

El cu-a Sa privire blândă,
Poate a te-nveseli,
Cântă astăzi o cântare,
Cerul poate-a te-auzi.

Cu-ale tale lacrimi multe,
Ud-a-l tău pământ uscat,
Spală-l inimă rănită,
Ca să înverzească-ndat.

Udă-l ca să fii o floare,
Care poate dărui,
O mireasmă doar plăcută,
El s-o poată mirosi.

Fii doar blândă și plăcută,
Chiar de greu te zbați mereu,
Nu te da aici bătută,
E în tine Dumnezeu.

Fii mireasa-mpodobită,
Cu smerenie și dor,
Cu iubirea ce te duce,
Inimă rănită-n zbor.

Nu privi spre deznădejde,
Căci ea te va nimici,
Bea din apa ce dă viață,
Ea mereu te va-ntari.

Este-al ei izvor cuvântul,
Inimă... tu să-l primești,
Doar el poate-a te conduce,
Pe Isus să-l întâlnești.

Chiar de mare ți-e durerea,
Tu să cânți neâncetat,
O cântare este darul,
Ce de Domnul este dat.

Bucură-te-ntotdeauna,
Și în ierni și-n primăveri,
O cantare-alungă vremea,
Ce e plină cu poveri.

Să deschizi îndată gura,
Să-l slăvești pe Dumnezeu,
Chiar de-ți este-naintarea,
Mult mai grea pe drumul tău.

Bate inimă și cântă,
Niciodată nu tăcea,
Doar de cântec sa îți fie,
Plină-ntruna gura ta.
Amin