De ce te plângi când altul poate,
Este flămând și obosit,
Cu mesele îmbelșugate,
Adesea ești nemulțumit.

De ce alergi să ai putere,
Când harul e la cel smerit,
Tu îți dorești apreciere,
Dar cel smerit e mântuit.

De ce te-ncrezi mereu în tine,
Când Domnul toate le-a creat,
Nimic tu ești pe calea vieții,
Dintr-un nimic ai fost salvat.

Ascultă tu... ascultă bine,
Suflare ai primit de sus,
Tot azi ce ești, nu ești prin tine,
Ești prin puterea lui Isus.

Ai fost sădit într-o grădină,
În care Sfântul Dumnezeu,
E grădinar... cu har te udă,
Să crești doar pentru El mereu.

De ce alegi plăcerea care,
E doar o clipă pe pământ,
Când tot cei veșnic este-n ceruri,
Spre el îndreaptă-ți al tău gând.

Fii crinul înflorit în seară,
O stea în noapte fii mereu,
Izvor de ape în pustie,
Nu ocoli ce este greu.

Răbdarea haină să îți fie,
Și-n toate doar neprihănit,
Doar slava Domnului în față,
S-o ai mereu... fii pocăit.
Amin