Avere multă de la tatăl, fiul risipitor primi
Și plin de sine, de pungi pline în lumea largă el porni.
Și cum de oi se prind scaieții, așa se prinseră de el
Mulții prieteni, frați de-ospețe, ce sinceri nu erau defel!
***
Ne-ntoarcem în zilele noastre: vezi iară fii risipitori
Cu pline pungi, dar nemuncite ce prind scaieți foarte ușor!
Precum ciupercile-n pădure, așa prietenii apar
Căci cine vrea sărac prieten? Istoria se repetă iar. .

Exact ca-ntr-o piesă de teatru, care se joacă foarte des
De alți risipitori și "prieteni", mânați numai de interes.
Încet punga se subțiază, iar ei se cam neliniștesc
Iar când cu totul se golește, atunci vezi cum te părăsesc!

Căzut poți fi, eh, nu contează, fără de bani nu mai contezi,
Atunci vezi tu atât de bine cât pentru ei mai valorezi!
Răspunsul e: egal cu zero, ce-a fost, a fost, acum e-acum!
Sărac rămas-ai, sau pe moarte? Din partea lor rămâi în drum! . .

Sătul ești de așa prieteni alături numai când ești sus!
Însă Cel care nu te lasă căzut în groapă e Isus!
Vei fi în praf, setos, pe moarte, flămând și părăsit de toți?
El și atunci va fi cu tine: nu te va părăsi Hristos!

Prietenii se văd nu-n bine, prietenii se văd la greu!
Alege-L astăzi ca prieten pe Cel ce-i veșnic Dumnezeu!
De-L ai pe El, nu ai nevoie de-atâtea false aprecieri,
El poate fi și-aici cu tine, dar și pe viitor, în cer!