Oaia
Autor: Augustin Tecar
Album: De la lene la hărnicie
Categorie: Diverse
Oaia, cât de hoață-ar fi,
Nimeni n-o va bănui.
Lupul cât de pocăit,
Tot vei ști că-i ipocrit,
Nu-l ia nimenea cinstit.
El e pus pe jupuit.

Rareori acel ce fură
Recunoaște vreun păcat.
Ba încă se mai și jură
Că-i cinstit peste măsură.
Deseori cel vinovat
Strigă cel mai tare-n sat.

Când vede c-a fost zărit,
Vrea ca să te ia cu buna,
Hoțul zice c-a glumit,
Doar el este om cinstit
Că hoția totdeauna
Umblă-n gură cu minciuna.

Nu-i cu cugetul curat,
E-ntinat în toate cele,
Și la dat și la luat
Se-adâncește în păcat.
E pornit pe fapte rele
Și nu poți să scapi de ele.

Comoara cea mai de preț
Cu un scump mărgăritar
N-o află orice drumeț
Cât ar fi el de isteț.
Aurul cel scump și rar,
Când îl pierzi, nu-l afli iar.

Pe cine se străduiește
Cu tot felul de povești
Și astfel se dezvinovățește
Să crezi că cinstit el este,
Rareori ai să greșești
Când de-a dreptu-l bănuiești.

N-am văzut om săturat
Pe întinsele poteci
Cu mâncare de furat
De pe la casele din sat.
Cu pâine furată-n veci
Nu te saturi, ci te-neci.

Fură azi, mai fură mâine,
Dar nu fură săptămâni.
Azi de-un fel, mâine de-alt fel,
Dar poimâine-i vai de el.
Azi surâde de ce-a luat,
Mâine zi va fi legat.

N-am văzut om încălzit
De la basme și povești
Sau cu lemne din jefuit.
Cu ce furi și jefuiești
N-ai să te îmbogățești,
Te aprinzi, nu te-ncălzești.

Din ce bei – ai și mai bea,
Și tot nu te potolești.
Din ce furi - ai mai fura,
Nu gândești a te-ndrepta.
Din ce cazi – te înjosești
Până când te prăbușești.

Cea mai moale pernă-n lume
Este cugetul curat.
Nu ți-l întina vreodată
Nici pentru chiar lumea toată
Nici cu cel mai mic păcat:
Tu ai fost răscumpărat!
Amin.
(Joi, 14 ianuarie 2021)
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/269850/oaia