Urcau domol atunci la templu
Legați cu a frăției funii
Doi oameni dragi, Ioan și Petru
Mergând la ceasul rugăciunii

Acolo la poarta Frumoasă
Cu fața tristă și umilă
Sta un olog ca să cerșească
Oricui trecea, ceva de milă

Când au trecut cei doi apostoli
Ologul le întinse mâna
Crezând că ei îi vor da daruri
Și îi vor asculta pricina

Argint și aur nu avem
I-au spus cei doi privindu-l țintă
Dar ce avem, aceea-ți dăm
Ridică-te acum și umblă

Sări-n picioare-atunci sărmanul
Lăudând pe Domnul Dumnezeu
Și pe Hristos Nazarineanul
Isus, Mesia Fiul Său

Trece Isus pe lângă tine
Și vrea să-ți facă-un bine mare
Vrea rănile să ți le-aline
Și să îți dea chiar vindecare

El știe starea ta de plâns
Știe ce mică ți-e credința
Și cât amar în piept ai strâns
Și care-ți este neputința

Ridică-te. . ! ! e o poruncă!
Ridică-te acum de jos
Pune-ți picioarele pe stâncă
Căci Stânca Vieții e Hristos