„La ce ne folosește să postim~&?"_~ (Isaia 58:3)

Cu toate că nu există în Scriptură o poruncă expresă cu privire la post, credincioșii din cele mai vechi timpuri au postit. Moise, Ilie, Domnul Isus câte 40 de zile. Evreii anual în a zecea zi din luna a șaptea posteau, împlinind astfel cerințele de smerenie ale Zilei Ispășirii (Leviticul 16:31). Împărăteasa Estera și iudeii din vremea ei au postit într-o împrejurare 3 zile. Creștinii la începutul bisericii posteau (Fp. Ap. 13:2).

Folosește postul? Categoric, da! Postul, abstinența de la mâncare și băutură pe o perioadă de timp, fie că este individual sau colectiv, este folositor. Iată câteva foloase:

-Postul ne apropie de Dumnezeu. Prin natura lui postul însoțit de rugăciune ne conduce într-un mod aparte înaintea Domnului.

-Postul aduce biruință în confruntarea cu forțele întunericului. „Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și post.” (Matei 17:21)

-Postul este o modalitate de a atrage atenția cerului asupra unei nevoi. Postul este o rugăciune amplificată, strigată la megafon.

-Postul este o modalitate la îndemâna tuturor de a sluji lui Dumnezeu. Ana, fata lui Fanuel slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. (Luca 2:36-38).

-Postul oferă context pentru revelație. Biserica din Antiohia pe când slujeau Domnului și posteau au primit un mesaj aparte prin Duhul Sfânt. (Fp. Ap. 13:2).

-Postul smerește trupul cu poftele lui și înalță duhul cu idealuri cerești.

Folosește postul? În anumite condiții! În timp preoții evrei au dezvoltat un sistem religios împovărător, în care postul era o practică obișniută și necesară. Evreii din generația lui Isaia posteau, posteau, și iar posteau, și nu se întâmpla nimc. Indignați, aceștia ridică glasul la Dumnezeu spunând: „La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ții seama de lucrul acesta?” Domnul nu întârzie cu răspunsul: „Nu primiți răspuns pentru că în ziua postului vă lăsați în voia pornirilor voastre, sunteți asupritori, vă certați, loviți cu pumnul, ... nu postiți cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus”.

Înțelegem că postul este greșit și inutil atunci când dorim să atragem atenția oamenilor, când suntem răutăcioși, sau îl socotim un chin. Domnul explică în pasajul din Isaia 58 și cum trebuie făcut postul pentru a fi primit: „Desleagă lanțurile răutății, ... împarteți pâinea cu cel flămând, ... îndepărtează vorbele de ocară, ... cinstește pe Domnul. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: „Iată-Mă!” Nu există o poruncă expresă în care să ni se ceară să postim, nu există reguli cu privire la durata postului. Dacă însă cineva se hotărăște să postească face un lucru bun și util, dar trebuie să țină seama că postul trebuie însoțit de fapte bune.

Cei care au încercat postul știu că folosește. Există însă și câteva pericole pentru cei care postul este o disciplină spirituală regulată.

-Pericolul mândrie. Pericolul de a crede că noi suntem drepți în fața lui Dumnezeu și superiori altora pentru că postim. Numai prin sacrificiul Domnului Isus putem fi considerați drepți și sfinți înaintea Domnului. (Romani 3:21-26) Faptul că postim nu ne dă dreptul să ne considerăm superiori altora care nu pot posti din motive de sănătate sau pentru că nu cunosc încă valoarea acestei discipline. (Romani 14:1-8)

-Există deasemeni pericolul de a exagera cu zilele de post, punându-ne sănătatea în dificultate, și de a crede că postul este rezolvarea la toate problemele noastre spirituale și fizice. Dumnezeu nu ne datorează nimic și nici nu putem forța Mâna Lui în vreun fel.

-Există deasemeni credincioși și credincioase care în loc să se aplece asupra Cuvântului pentru a-l cunoaște, în loc să ia atitudinea corectă și la îndemână în viața de zi cu zi, s-au obișnuit să postească pentru orice, așteptând minuni. Dumnezeu nu este asemeni duhului din lampa lui Aladin pe care să-L manevrăm cum ne taie capul. Ca și în rugăciune și în post trebuie urmărită voia lui Dumnezeu și slava Acestuia.

Rugăciunea amplificată de post ne apropie de Dumnezeu, pune cerul în mișcare, dezleagă legăturile robiei, aduce iluminare și vindecare, face inima mai bună.