O comoara sus aș vrea,
Să-mi fie toată truda mea,
Ostenit dar mulțumit,
Că eu nu am risipit,

Cu Domnul meu, am adunat,
Și obosit fiind, am lucrat,
Căci am știut că de trudesc,
Eu doar adun, nu risipesc,

Pofta mea, n-am căutat,
Căci de mine, m-am lepădat,
Și nu am mai trăit eu,
Ci m-am dat, Domnului meu! !

Gândul meu, spre El a fost,
Nu spre nimicuri, fără rost,
M-am ferit, de ce-i lumesc!
Și am trăit, duhovnicesc!

Toate au avut un preț!
Dar privind spre ce-i măreț!
Lumea, am socotit-o un nimic. .
Iar eu, m-am făcut tot mai mic,

Să se vadă în viața mea,
Slava Lui, nu slava mea,
Eu țărână, și El Domn,
Îmi dă pâinea ca prin somn,

Plăcut sunt, dar nu oamenilor,
Și doar, Domnului Domnilor,
Asta e placerea mea,
Să fiu doar in voia Sa!

Prin sită, am fost cernut,
Multe valuri m-au bătut,
Însă am spus, nu voia mea!
In toate Doamne, voia Ta! !

Eu nu am mai fost, al meu,
Și doar al lui Dumnezeu,
Așa am umblat și am trăit,
Și sunt, de Domnul meu iubit,

Omul de afară se trece,
Într-o zi la Domnul se duce,
De ești tânăr, sau bătrân,
Te va chema al tău stăpân,

Astăzi de mai ești în viață,
Trăiește să ai speranță,
Că făcând ce este bine,
Domnul vine după tine,

Tu trăiește și fii încredințat,
Că la cer vei fi luat,
Luptând lupta cea bună,
Sus, vei primi o cunună!