1. De minciuna îmbrăcată
cu podoabe de-adevăr,
/: izbăvește-mă, o, Doamne,
de la tălpi și pân-la păr! :/

2. Căci Satana se preface
în arhanghel luminos,
/: care vrea deplin să-mi schimbe
cerul cu un iad frumos! :/

3. Doamne, Tu-mi ştii mărginirea,
știi că pot fi înşelat,
/: dar mă-ncred adânc în Tine,
Tu nu poţi fi clătinat. :/

4. Mulțumesc de harul mare
ce ființa mi-a cuprins,
/: știu că nu mă laşi vreodată
de cel rău să fiu învins! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 227