Oprește clipa întâlnirii, să simt mai mult prezența Ta,
Ce-n mine liniște aduce, cu pace mă-nfășoară ea.

Tăcerea ei mă copleșește, duiosul glas l-aud mereu,
Căci dragostea-i fără cuvinte, la Tine-am întâlnit-o eu.

Oprește timpul ce grăbește, atunci când eu te întâlnesc,
Căci nu mă satur niciodată, să-ți spun cât Doamne te iubesc.

Să-ți cânt mai mult aș vrea iubirea, ce-mi umple inima mereu,
Căci Tu îmi ești o desfătare, azi pe deplin iubesc și eu.

Oprește vremea cercetării, să simt mai mult al Tău fior,
Ce-mi dă avânt în clipe grele, îmi dă el aripi pentru zbor.

Să nu opresc când lupta-i mare, nici în pustiu să nu opresc,
Mă trece el de munți... de ape, nu lasă eu să obosesc.

Oprește-te și lângă mine, doresc de mână să mă ții,
Pe drumul meu un deal ce urcă, aș vrea eu Doamne să rămâi.

Să pot s-ajung pe culmea care, ne-om întâlni și vom zbura,
Spre Țara dincolo de soare, când toate-n urm-or rămânea.
Amin